Conceptul de "Educație pentru toți"

Conceptul de "Educatie pentru toti" a fost lansat in 1990 in Tailanda la Conferinta Internationala a Ministerului Educatiei, iar in 1994 la Salamanca, in Spania, s-au lansat dimensiunile educatiei pentru toti care constau in calitatea actului educational si acces pentru toti copiii: "Scolile trebuie sa primeasca toti copiii, fara nici o deosebire privind conditiile lor fizice, sociale, emotionale, lingvistice sau de alta natura. Acestea se refera si la copiii cu dizabilitati sau talentati, copiii strazii si copiii care muncesc, copii din populatii indepartate sau nomade, copii apartinand minoritatilor lingvistice si etnice… " Idealul scolii pentru toti este scoala care nu exclude (prin selectie si marginalizare in forme variate, directe sau indirecte), ci include, accepta si valorizeaza copiii, chiar foarte diferiti, anterior exclusi. Prin documentul adoptat la Salamanca, statele semnatare, printre care si tara noastra au decis realizarea unor schimbari fundamentale in domeniul politicilor educationale in sensul de dezinstitutionalizarii si adoptarii educatiei integrate (incluzive). Educatia integrata se refera la includerea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte educative speciale, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatii acestora. Trebuie sa pornim de la ideea ca scoala are datoria de a asigura sanse egale tuturor elevilor. Unii inteleg prin sanse egale crearea unor conditii identice : programe comune, manuale de un singur ghid etc. Dar sistemul scolar care asigura aceleasi conditii de instruire pentru toti elevii reprezinta o inegalitate, deoarece ei nu profita in acelasi fel de aceste conditii. A asigura sanse egale elevilor inseamna a asigura posibilitati maxime de dezvoltare fiecaruia, in functie de aptitudinele si interesele sale. Pentru ca activitatea instructiv – educativa sa fie profitabila pentru toti elevii, aceasta trebuie sa se realizeze diferentiat. Educatia diferentiata vizeaza adaptarea activitatii de instruire la posibilitatile diferite ale elevilor, la capacitatea de intelegere si ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev in parte. Pentru ca educatia copiilor cu cerinte speciale sa fie eficenta, pe de o parte trebuie sa aiba un caracter integrat iar pe de alta parte trebuie sa aiba un caracter diferentiat, sa fie adaptata particularitatilor elevilor. Caracterul integrat al invatamantului ne pune in fata problematica situatiei in care un copil cu handicap este integrat intr-o clasa obisnuita. In fapt este vorba pe de o parte de situatia copilului respectiv, iar pe de alta parte, de situatia clasei in care este integrat. Sub ambele aspecte, ceea ce urmarim este o buna intelegere reciproca, o existenta sociala normala a copiilor, in ciuda diferentelor existente.


Bibliografie:

http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=337&grouptopic_id=4002